Hârtie şi carton

Hârtia are nevoie de un timp mult mai scurt pentru biodegradare şi poluează mediul mai puţin prin comparație cu alte tipuri de deșeuri.

Totuși, efectele dezvoltării industriei celulozei şi hârtiei, care implică defrișări masive de păduri, sunt dezastruoase pentru mediului înconjurător, consecințele cele mai grave regăsindu-se în calitatea tot mai deteriorată a aerului pe care-l respirăm.

Astfel, devine foarte important să reciclăm hârtia pentru a salva copacii atât de prețioși pentru natură și om şi, totodată, economisim resursele care se consumă în industria celulozei.

Lumea pierde anual prin defrișare peste 14 milioane de hectare de pădure. Pentru fiecare tonă de hârtie reciclată se salvează 17 copaci. În raport cu fabricarea hârtiei albe ”noi”, hârtia reciclată consumă, de asemenea, cu 25% mai puțină energie și cu 90% mai puțină apă în procesul de reciclare.

De reținut că reciclarea hârtiei depinde foarte mult de calitatea deşeurilor colectate. Dacă sunt umede sau murdare de grăsime, deșeurile de hârtie  nu se mai pot recicla. De aceea, se recomandă să ținem cont ca deșeurile colectate împreună să nu-și compromită reciproc șansa de reciclare. Deșeurile colectate împreună cu hârtia (metalul, plasticul, lemnul) trebuie astfel curățate și uscate înainte de a fi depuse în recipiente.

Ambalajele voluminoase de carton se presează înainte de introducerea în container pentru ocuparea a cât mai puțin spațiu și reducerea costurilor cu transportul.

În consecință, impactul negativ asupra naturii, dar și al sănătății și buzunarului cetățenilor se va diminua atât prin reciclarea hârtiei și cartonului, cât și prin reducerea, pe cât posibil, a consumului lor, utilizându-le la maximum înainte de aruncare. Putem, spre exemplu, să folosim hârtia pe ambele fețe, iar cutiile de carton pot fi utilizate pentru depozitare.

În județul Timiș, deșeurile din hârtie și carton se colectează în același recipient împreună cu metalul, lemnul și plasticul.

Plastic

Plasticul nu este un deşeu biodegradabil și, din acest motiv, este nociv pentru mediu și oameni, durata sa de descompunere, în funcție de compoziție, fiind de sute sau mii de ani. Rămas în natură, contaminează solul, apa și aerul, cu aceleași efecte nocive asupra sănătății populației, cât și a florei și faunei.

O practică des întâlnită în special în mediul rural este arderea plasticului, având drept consecință răspândirea unui miros neplăcut și a unor substanțe toxice.

În România problema plasticului a apărut odată cu societatea de consum şi pătrunderea pe piaţă a produselor ambalate în plastic. Deșeurile de ambalaje din material plastic cel mai des întâlnite în natură sunt PET-urile. Acestea, nereturnate, nedepozitate corespunzător sau nevalorificate, pot contamina și afecta evoluția ecosistemului.

O mare cantitate de deșeuri provine din recipientele de plastic folosite pentru cosmetice, detergenți, alimente, băuturi, produse pentru construcții imobiliare etc. Alte produse din mase plastice des utilizate sunt pungile, cutiile, jucăriile, pixurile, capacele etc.

Depozitarea sau distrugerea plasticului presupune costuri însemnate, soluţia optimă fiind reciclarea şi reintroducerea lui ca materie primă în industrie. Prin reciclarea unui recipient de plastic se economiseşte energie suficientă pentru funcționarea unui bec de 60 W timp de 6 ore.

Unele produse, cum sunt ambalajele pentru alimentele tip snack, pot fi confundate cu aluminiul, dar etichetele conţin obligatoriu indicaţii referitoare la reciclare.

Turtirea deșeurilor de plastic colectate selectiv reduce mult costurile de operare a sistemului prin micșorarea volumului acestora în timpul transportului lor de la sursă la depozitul de reciclare.

Se recomandă ca deșeurile din plastic colectate să fie curate atât pentru a nu contamina şi alte materiale reciclabile (ex.: hârtia, care, murdară, nu se mai poate recicla) cu care intră în contact, cât şi pentru a uşura procesul de reselectare şi reciclare a acestora.

În județul Timiș, deșeurile din plastic se colectează în același recipient împreună cu hârtia, cartonul, lemnul și metalul. 

Metal

Metalele fac parte din resursele epuizabile ale planetei. Ţinând cont de ritmul de consum şi de zăcămintele existente, se estimează, spre exemplu, că rezervele de cupru se vor epuiza în următorii 40 de ani, cele de plumb în 28 de ani, iar cele de staniu în numai 17 ani. Chiar dacă situaţia rezervelor de fier (440 de ani) şi aluminiu (220 de ani) este mai bună, să nu uităm că nici acestea nu sunt inepuizabile și că avem o responsabilitate față de generațiile viitoare.

În plus, extragerea minereurilor presupune intervenţia masivă în peisajul natural, care poate fi afectat ireversibil cu consecințe pe termen lung asupra sănătății omului și naturii.

Metalele se pretează foarte bine la reciclare, campion fiind aluminiul, reciclabil 100%.

Avantajele reciclării metalelor sunt multiple:

• se reduce cantitatea de deşeuri ce urmează a fi aduse în depozitele conforme şi, implicit, costurile de operare, cu consecințe benefice în factura cetățenilor;
• se economisește energia pentru fabricare între 74% și 95%  față de realizarea aceluiași produs din resurse primare;
• se prelungește durata de viață a zăcămintelor epuizabile;
• se protejează natura și sănătatea locuitorilor planetei;
• prețul metalelor pe piața deșeurilor este motivant pentru cei ce-l colectează pentru valorificare

Se recomandă presarea/turtirea produselor din metal, acolo unde este posibil (ex.: dozele de aluminiu) pentru reducerera volumului lor în vederea transportului la depozit.

În județul Timiș, deșeurile din metal se colectează în același recipient împreună cu hârtia, cartonul, plasticul și lemnul.

Sticlă

În prezent, sticla a devenit un material ieftin, fiind folosită foarte des ca ambalaj. Este, de altfel, cel mai sănătos ambalaj pe care îl găsim în industria de consum.

Sticla se obţine prin amestecul a patru ingrediente: nisip, sodă, calcar şi aditivi (fier, crom şi cobalt pentru culoare, plumb pentru modificarea indicelui de refracţie, aluminiu pentru durabilitate şi bor pentru îmbunătăţirea proprietăţilor termice).

Sticla are nevoie de un milion de ani pentru a se descompune în natură. Din fericire, soluția salvatoare este reciclarea ei, având avantajul că procedeul se poate repeta la nesfârşit fără ca produsul să-şi piardă din calităţi.

Există, de asemenea, avantajul că reciclarea sticlei reduce semnificativ cererea de materie primă, precum și consumul de energie necesar producerii ei.

Chiar dacă materia primă pentru sticlă se găsește din abundenţă, este nevoie de cariere pentru a fi extrasă, ceea ce are un impact negativ puternic asupra naturii, un motiv în plus pentru sporirea eforturilor de reciclare.

Ambalajele de sticlă pot fi refolosite în mod repetat în gospodării, dar și returnate în vederea folosirii lor, din nou, ca ambalaje. Sticla este un material ideal pentru păstrarea alimentelor, obiectele de depozitare produse din sticlă având avantajul că sunt ușor de spălat şi dezinfectat înainte de folosire, iar materia primă din care sunt făcute nu atacă sănătatea utilizatorilor întrucât nu emană în timp toxine, ca în cazul recipientelor din plastic.

Recomandăm deci punerea accentului pe reciclarea preponderentă a recipientelor de sticlă deteriorate (adică a cioburilor) și refolosirea repetată a ambalajelor rămase intacte. Spre exemplu, este inutil să achiziționăm borcane noi pentru conservele făcute în casă (murături, dulceață, siropuri etc.) dacă avem deja în cămară recipientele recuperate după golirea conținutului produselor alimentare comercializate în ambalaje de sticlă.

Pentru sănătatea noastră și economii la bugetul familiei, e preferabil să căutăm pe rafturi produsele de consum ambalate în recipiente de sticlă. Efectele benefice se vor vedea în timp, pe termen lung.

În județul Timiș, sticla se colectează separat, prin aportul voluntar al cetățenilor, în recipiente tip clopot amplasate în locuri special amenajate în localități.